marți, 23 noiembrie 2010

Imi pare rau....


Mi s-a parut un subiect bun si am revenit la el...

"Imi pare rau!" nu exista !
Nu ai inteles asta nici pana acum ?
Cu acest INFANTIL "imi pare rau" poti sa omori omul !

Nu reusesti nici macar sa respiri , nici sa privesti "opera" ta fiinsca deja nu mai exista ! Ai uitat ?! Esti un simplu om care nu are dreptul la nimic. Reprezinti un statut, acela de clavul propriei tale inchisori...

Viata ti-e inchisoarea a carei chei nu o ai.
Insa , inainte de a incerca sa gasesti cheia te pierzi intre labirindul dintre dorinta si resemnare.

Nu stii inca daca drumul este infundat sau este corect.
Ultima solutie ? Exista !
Cineva sa deschida usa aceea inainte ca globul sensibil sa se usuce si sa se ofileasca ! Batalia este dura , plina de materialism...

Cineva sa zdrangane din clopotel.
E timpul sa ne trezim !

Marcat pe viata


Influienta 'prietenilor' te determina sa faci unele lucruri care te marcheaza complet , isi pun amprenta pe intregul tu , rascolindu-ti neincetat trecutul si faptele acelea josnice !

"Imi pare rau" ? Hmmm... Cat de simplu este sa spui asta ! O si simti atunci cand o spui ? simti ca acea durere iti sfasie sufletul si nu iti da pace pana in momentul in care obtii iertarea celui caruia i-ai gresit ?

Nu sunt indeajuns cuvintele , este nevoie de fapte , de multe fapte... Cred ca fiecare dintre noi este de acord cu mine . Este un moment in care simti acei fluturasi in stomac ! De ce sa omori fluturasii doar pentru satisfactia altora ?! De ce sa strici banca aceea pe care ne imbratisam seara , dupa ce adormeau ai mei parinti ? Am ocolit-o de multe ori in ultimul timp. Noroc ca am avut o alternativa...

Nu stau sa mai dezbat acest subiect , ideea este ca pentru o fractiune de secunda am simtit tot ceea ce este mai rau pe aceasta lume , mi-ai rascolit cele mai vechi si dureroase amintiri , m-ai lasat acolo , cazuta la pamant , prabusita , terminata ...

Ai plecat multumit de ceea ce facusei , impreuna cu 'prietenii tai'....

Revenind...


Si cum spuneam m-am cam saturaaaat de atata perversitate ...:))si nu am ascultat nicio manea recent ca sa ma apuc sa scriu asa aiurea...

Ma intreb oare ce zace in mintea unora , cu privire la propria lor viata dar in special la viata celorlalti...

Ma gandesc la povesti fantastice , ma gandesc , ma minunez , ma gandesc , avand o senzatie de revolta amestecata cu dispret. Ma foiesc pe toata canapeaua , gandindu-ma cat de convinsi sunt cei ce vorbesc. Murdaresc tot cu invidia si inversunarea lor ! Cuvinte folosite de o oarecare sunt rostite la unison de toti. Aceleasi concluzii aberante ! Ai stat impreuna cu mine si am baut din aceeasi cana sau din aceeasi sticla. Si tie ti s-a zambit frumos , am trait impreuna momente minunate...

Am trait ! ... Dar acum c faci ? arunci cu noroi in stanga si-n dreapta. In orice caz , sarma este infinita , dar astazi nu-mi intind rufele pe sarma , ci pe grijile tale , voastre suparatoare . Am udat tricoul de lacrimi , il storc incet si curg picaturi de iubire... Da , iubire , cand in sufletul meu zace atat de multa ura si nemultumire... M-am inghesuit pe fotofiu , cu genunchii stransi si fruntea asudata de planuri utopice.

Mie , ma repet , la fel cum ti-am si zis , nu-mi dai lectii de viata !

Cu castile in urechi , trag cu pofta din tigara si fumul se imprastie prin camera , in cerc, iar cu degetul trasez fraze inteligibile, fraze traduse de pielea ta .
Timpul este masurat in bataile inimii mele , iar sub palma simt nevoia sa tin strans tot ceea ce a ramas mai bun din mine... Tot ce mai ramasese bun !

O Vad ! Dar prin perdeaua cu gauri adanci a marstii angelice pe care o abordeaza zace o gandire demonica , care nu imi da pace si ma incomodeaza de fiecare data cand o privesc.
Vad in acest moment franturi de litere , litere ce descompun lista mea de dorinte. Ard putin cate putin like my cigarette , si sufletul devenit scrum il pun intr-o scrumiera veche si uzata...

Trebuie sa luptam pentru noi , dar nu stiu sa-mi pastrez linistea , sa-mi caut fericirea , fara sa ma mai deranjeze ceea ce ai putea face/spune tu. Trebuie sa incerc sa ma mint singura ca totul va fi bine...

Cuprinsa de ganduri , muzica lenta din casti se opreste , nu realizez pe moment , dar suna telefonul... Tresar... "alo !?"

El era...

El era fumul din tigara ei , ea era un trandafir 'trecut' intr-o vaza prafuita...

Ea fuma in continuare , el se transforma in scrum. In ureche ii rasuna o balada a invinsilor , un sunet crud al unei povesti ce insista sa ramana reala... El este acea tigara pe trebuie sa o lasi si nu poti , acea tigara care iti creeaza dependenta si pe care vrei sa o aprinzi iar si iar si iar...
Dar astazi era indiferenta si rece, cu rujul rosu si privirea de gheata , turna din cafeau cu 3 pliculete de zahar , din cana obisnuita , cana din fiecare zi , acoperind toate visele si sperantele lor , intr-o camera goala , plina de amintiri si cuvinte care ii legau. Scrumul cadea pe varful degetului ei mic , o ardea... Desena cercuri si sageti , o durea ! ...

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000723168475