The Hospitals

Bai , pe buna dreptate! O sa ma faci nebuna dupa ce termini de citit , dar spun ceea ce simt.
SPITAL!!!!
Ha , ce frica iti inspira...
Relax , puiule :)
Ma intreb pentru ce te mai chinui cand totul este atat de greu. (daca stai sa te gandesti)
Nu vorbesc numai din perspectiva , iau lucrurile asa cum sunt defapt! De exemplu , eu , intotdeauna am avut grija de sanatatea mea , dar cu putin ajutor din partea unui membru al familiei (prefer sa nu-l numesc , nu-mi face placere) am reusit sa-mi petrec 2 saptamani minunate pe paturile spitalelor. Well , cum spuneam... Te chinui , mananca adecvat , ai grija cu frigul si tot felul de prostii d'astea care nu-s tocmai prostii si vine unu' si te baga in spital cat ai zice "peste". Nu doresc nimanui , urasc spitalele! Dar am gasit acolo...Nu stiu cum sa explic , am gasit pace! Am interactionat cu oameni foarte de treaba , care m-au ajutat enorm , am stabilit noi legaturi , noi prietenii , noi trairi , noi emotii , noi temeri... Au fost niste zile in care m-am schimbat foarte mult. Am inceput sa privesc viata asa cum este ea , nu cum as vrea eu sa fie. Pentru ca este greu , este foarte greu... Azi esti ok si maine poti fi acolo , zacand intr-un pat , terminata , trista , fara nicio speranta , moarta de frica si de durere... Dar te ajuta mult , nu stiu. Vezi altfel lucrurile! Pentru ca ii privesti pe ceilalti cum au o boala mult mai grava decat a ta si iti este mila si vrei sa ajuti si te gandesti numai si numai la faptul ca esti un norocos si ca ce ai tu este floare la ureche pe langa ce au ei... Sunt MII de copii care au probleme de sanatate , dar sunt copii si asta nu ii impiedica sa ramana copii. Crede-ma , stateam de multe ori si ma uitam cum se joaca , cat sunt de veseli , cum emana fericire.. Chiar daca nu isi putea misca picioarele , era obez , il durea... Nu lasa sa se vada asta. Ei erau fericiti , erau acolo , pe holurile spitalor , ca o a doua casa pentru ei , de ani de zile... Asta nu i-a impiedicat sa fie fericiti si sa se trezeasca in fiecare zi cu gandul ca o sa se faca bine si o sa plece acasa... Asa faceam si eu:)! Si nu mi-a fost deloc usor. Ma gandeam la tot , ma mine , la timpul meu , la scoala , la prieteni , la iesiri , la cainii mei<33 . Dar fiecare zi trecea cu speranta ca am sa ma fac bine. Si uite-ma acum , aici , in fata calculatorului , scriind pe blog :)
Nu stiu , este un sentiment unic! Uram spitalele si inca mai am o retinere in ceea ce le priveste. Dar acolo nu sunt decat niste oameni minunati , niste fiinte vii care incearca sa ramana vii!